Un oras ideal trebuie sa fie un oras care functioneaza perfect. Societatea fiind intr-o perpetua schimbare, si orasul ideal s-ar schimba odata cu ea, adaptandu-se perfect noilor nevoi aparute; pe de alta parte evolutia umana este strans legata de mediul inconjurator, astfel si omul ar evolua inspre a se adapta cat mai eficient la conditiile ideale impuse de orasul ideal.
Chiar daca paragraful anterior trateaza o utopie, putem totusi deduce ca exista o evolutie naturala care se petrece in tesutul urban, care creste natural in functie de modul de viata al habitantilor. Fiecare persoana isi lasa cate putin amprenta si orasul face tot posibilul sa se adapteze macar la nevoile unor majoritati relevante.
Orasul se adapteaza, deci evolueaza: strazile se largesc sau se ingusteaza, locuri prind viata si mor din motive aparent aleartorii. Tinerii bucuresteni se intalnesc la Macul din centru, timisorenii danseaza sub un pod.
Am improvizat si ne-am descurcat cu ce aveam, am folosit orasul in moduri inovatoare, si acesta la randul lui s-a schimbat pentru a se acomoda la noile noastre nevoi.
Orasul este rezultatul nevoii noastre de a ne antropiza mediul, dar devine o extensie a societatii pe care o acomodeaza, fiecare persoana actionand ca un neuron, dictandu-i cresterea prin relatii alambicate si "sinapse" implauzibile.
Orasul este viu, precum un organism. Are centre vitale, care il alimenteaza cu "nutrienti" prin intermediul arterelor. Are ritmuri si cicluri. Orasul doarme si se trezeste odata cu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu