O suprapunere de teme foarte poetica, intre astronomie si drama victimelor regimului Pinochet din Chile. Daca vreti sa-l vizionati, mi-l puteti cere pe mail.
http://www.youtube.com/watch?v=RuoZVjI6xNo
duminică, 29 aprilie 2012
sâmbătă, 28 aprilie 2012
miercuri, 25 aprilie 2012
Undeva la Palilula este debutul cinematografic al lui Silviu Purcărete, care are o experienţă de vreo patru decenii a scenei de teatru, pe care a repurtat victorii remarcabile, cea mai renumită printre alde noi, cei sub 30, este spectacolul "Faust" (care încă se mai joacă la Sibiu). Pentru un artist cu un puternic caracter vizual, filmul trebuie să fie o experienţă cel puţin... greu de uitat.
A se servi cu încredere cât timp mai zăboveşte prin cinematografe.
La film!
Toată lumea din familia noastră
Un film de Radu Jude, un fel de tragi-comedie foarte bine pusă în scenă, foarte bine jucată, fără obişnuitele accente dramatico-emoţionalo-lacrimogene la care ar fi putut recurge. Manipularea emoţională e suficient de subtilă încât să n-o percepi, dar în acelaşi timp suficient de puternică încât să o simţi încă o bună bucatp de vreme după ce filmul s-a terminat. În plus o să şi râdeţi, de multe ori, şi la fel de mute ori o să rămâneţi cu o expresie nehotărâtă între râs şi încruntare suferindă (cel puţin aşa am păţit eu).
Un flm ce musai trebuie văzut!
marți, 24 aprilie 2012
duminică, 22 aprilie 2012
"pelerinati-va" pana acolo ca merita
am fost ieri sa ii pasaportez pe Minh si Andrei la aeroport si dupa ce i-am lasat am trecut pe la muzeul de arta sa vad expozitia temporara ( deschisa pana la inceputul lui iulie ) despre istoria fotografiei si evolutia ei in perioada tulbure a artei care e inceputul de secol XX, de la fotografii care sunt "defapt" picturi renascentiste, facute prin suprapuneri, pana la Man Ray si filmul Anemic Cinema a lui Marcel Duchamp, costa 1200 de forinti intrarea (20 de lei ) pentru studenti.
Daca nu am reusit sa va conving inca va mai spun ca pana la sfarsitul lui iunie este deschisa expozitia BODIES 2, la VAM DESIGN CENTER realizata de anatomistul Gunther von Hagens care expune corpuri disecate si plastefiate, si da sunt corpuri reale, oameni care la un moment dat au facut ce facem si noi, e o experienta si o expozitie care o recomand oricu (pretul s-ar putea sa fie mai ridicat, nu stiu sigur ).
sper ca am reusit sa va conving sa faceti un day trip pana la Budapesta si sa vedeti cele doua expozitii, la doar 3 ore distanta merita
joi, 19 aprilie 2012
Kubrick
Am văzut filmul, prea târziu spre rușinea mea, și am rămas cu impresia aia că e mult mai important decât pare.
K. a făcut un film SeFe care nu este SeFe. Un film despre spațiul cosmic ce nu este despre spațiul cosmic și etcetera.
Spunea tipul ăsta că a vrut o peliculă pentru subconștient, asta a reușit cu măiestrie, iar dacă este tratat cu atenție și răbdare filmul te ... penetrează, deși nu întotdeauna cu consimțământ.
În urma vizionării am avut câteva idei despre ideea filmului, și ce vrea tipul să transmită. Este vorba despre evoluție și despre cum un monolit negru te poate împinge în direcția asta.
Am văzut mai apoi jde filmulețe despre interpretarea finalului și de atunci nu l-am mai scos din cap.
nu priviți dacă nu ați văzut filmul. Că nu-și mai face treaba.
marți, 17 aprilie 2012
Marcel
Marcel Duchamp
Să începem cu un spoiler. Moare la final, mai exact în 1968.
Epitaful: "D'ailleurs, c'est toujours les autres qui meurent;" - Oricum, întotdeauna ceilalți mor.
Cel mai important gest artistic al acestuia fiind pisoarul trimis Societății Artelor Independente, care au decis să nu o expună deoarece nu era considerată artă, lucru ce a trezit revoltă în sufletele suave ale Dadaiștilor, și îl forțează pe Marcel să demisioneze din conducerea Societății antemenționate.
Lucrarea se numea Fountain și a fost trimisă cu pseudonimul R. Mutt.
Aici avem cel mai mișto tribut
Lucrarea la care a lucrat peste zece ani
Pe logica din care un tablou al lui Hefner pictat de Pollok în care și-a stins Lenon țigara și-a dublat valoarea...
Merită a-i da un google..
Să începem cu un spoiler. Moare la final, mai exact în 1968.
Epitaful: "D'ailleurs, c'est toujours les autres qui meurent;" - Oricum, întotdeauna ceilalți mor.
Cel mai important gest artistic al acestuia fiind pisoarul trimis Societății Artelor Independente, care au decis să nu o expună deoarece nu era considerată artă, lucru ce a trezit revoltă în sufletele suave ale Dadaiștilor, și îl forțează pe Marcel să demisioneze din conducerea Societății antemenționate.
Lucrarea se numea Fountain și a fost trimisă cu pseudonimul R. Mutt.
Aici avem cel mai mișto tribut
Lucrarea la care a lucrat peste zece ani
Pe logica din care un tablou al lui Hefner pictat de Pollok în care și-a stins Lenon țigara și-a dublat valoarea...
Merită a-i da un google..
the next must have
am dat peste ceva serie de documentare despre fotografie si istoria ei ( http://www.veoh.com/watch/v6979965Z5ZpMaRd ) si bine inteles ca am vazut o chestie atat de faina ca nu am cum "sa traiesc fara" ii una din camerele din seria kodak care sa produs in america la inceput de secol 20 si face poze in forma circulara :D
the next ebay purchase :D
luni, 16 aprilie 2012
tentativa de "bookreview"
nu am de gand sa va stric nimic legat de carte prin a incerca sa o rezum doar zic ca o recomand cu cea mai mare placere (ii si scurta 100 si ceva de pagini deci come on), o sa zic doar ca autorul pentru a scrie parte a doua a cartii a trecut prin experiente asemanatoare persoanjului, deci putem sa zicem ca ii serios documentata :P
duminică, 15 aprilie 2012
Edward Burtynsky - fotograf industrial
Yey primul meu post :D
" doresc sa multumesc tuturor celor care au facut acest lucru posibil, familiei mele, prietenilor meu, lui Dumnezeu, dar in special ..... (si in lipsa unei idei concludente o sa las aici) "
am dat zilele trecute peste un documentar foarte interesant, ii un proiect al fotografului Edward Burtynsky care pozeaza, peisajul industrial al Chinei si Indiei, in cazul in care nu stiati cum se fac exploatarile la scara larga aflati acuma.
pe mine sa zic sincer m-a marcat cand am vazut unele secvente si parca imi pun intrebari serioase asupra felului in care traim.
sper sa va placa ...... (more to come)
aaaaaaa ...... si pana nu uit am pus un nou album pe facebook, Film 6x6, is curios ce parere aveti, is poze "scanate" de pe filmele alb negru si corectate cromatic pe comp. is chiar curios sa vad ce parere aveti
Paste Fericit in continuare
sâmbătă, 14 aprilie 2012
Minimalism
art stripped to it's essentials
HISTORY
1867 first
MERITS
simplicity
DISADVANTAGES
oversimplification
USE TODAY
yes
ALSO
art
music
Cu sosul de rigoare
Via anna
marți, 10 aprilie 2012
vineri, 6 aprilie 2012
Asupra gândirii
Aici avem:
Tipuri și categorii de gândire
Pentru Alex, gândirea paralelă
și modesta mea viziune asupra creativității
Gândire creativă.
Trebuie să nu ne atașăm emoțional de preconcepții, să nu considerăm că obiectul ne aparține, ci doar că vine prin noi. Cu cât un lucru este mai personal, cu atât este mai limitat.
Nu e relevant dacă acest punct de vedere este în concordanță cu realitatea obiectivă (așa-zis obiectivă), deoarece este extrem de eficient.
Dacă privești suficient timp în întuneric, vei ajunge a distinge forme, idei. Dacă privești lucrurile detașat elimini jdemii de potențiale conflicte.
Când ai ceva de rezolvat, cel mai bine e să te întrebi ”cum făceam asta?”, și elimini instant frustrarea situației în care nu există soluție.
miercuri, 4 aprilie 2012
The Century of the Self
The Century of the Self One: Happiness Machines
The Century of the Self Two: The Engineering of Consent
The Century of the Self Three: There is a Policeman Inside All Our Heads, He Must Be Destroyed
The Century of the Self Four: Eight People Sipping Wine in Kettering
The Century of the Self Two: The Engineering of Consent
The Century of the Self Three: There is a Policeman Inside All Our Heads, He Must Be Destroyed
The Century of the Self Four: Eight People Sipping Wine in Kettering
O serie foarte interesantă produsă de BBC care aruncă puţină lumină peste modul în care societatea consumeristă în care trăim a fost construită şi principiile pe care se bazează, principii care-şi au rădăcinile în descoperirile lui Freud cu privire la forţele inconştientului uman. Se creează, cel puţin în capul meu, o legătură între lucrurile prezentate aici şi ceea ce spune Desmond Morris în "Maimuţa goală" despre resorturile primare, ancestrale ce guvernează specia autointitulată homo sapiens. Puternicul instinct de grup, care dizolvă individualităţile într-o masă supusă faţă de o forţă superioară, general acceptată de grup, face posibilă manipularea în masă şi învestirea în funcţia de lider absolut a unor obiecte, principii mai mult sau mai puţin abstracte. Consumerismul funcţionează pe baza aceloraşi mecanisme intrinseci ale fiinţei umane pe care funcţionează şi religia şi se sprijină pe aceeaşi nevoie ancestrală a omului moştenită de la primate de a se supune unei forţe atotputernice, supunere ce generează şi coeziunea indivizilor în cadrul grupului, satisfăcând astfel şi nevoia de apartenenţă socială.
În 1930 Sigmund Freud a scris o carte, "Das Unbehagen in der Kultur" (Disconfortul/Nemulţumirea în cultură/civilizaţie), în care afirmă că civilizaţia nu reprezintă progresul omenirii, ci un sistem prin care forţele primare, iraţionale ale inconştientului sunt ţinute sub control; pe măsură ce se dezlvoltă civilizaţia, individul nu devine implicit mai liber, pentru că libertatea de expresie e periculoasă şi ea trebuie ţinută sub control pentru o societate care să funcţioneze. Cu toate astea, nevoia de individualizare există, astfel că se dezvoltă permanent mecanisme care produc iluzia unei expresii a egoului, iluzia unei dinamici active a acestuia, când în realitate el este adormit sistematic; la fel ca în orice religie, şi în societatea modernă, sprijinită pe ştiinţă şi tehnologie, eul, egoul trebuie să fie dizolvat.
În 1930 Sigmund Freud a scris o carte, "Das Unbehagen in der Kultur" (Disconfortul/Nemulţumirea în cultură/civilizaţie), în care afirmă că civilizaţia nu reprezintă progresul omenirii, ci un sistem prin care forţele primare, iraţionale ale inconştientului sunt ţinute sub control; pe măsură ce se dezlvoltă civilizaţia, individul nu devine implicit mai liber, pentru că libertatea de expresie e periculoasă şi ea trebuie ţinută sub control pentru o societate care să funcţioneze. Cu toate astea, nevoia de individualizare există, astfel că se dezvoltă permanent mecanisme care produc iluzia unei expresii a egoului, iluzia unei dinamici active a acestuia, când în realitate el este adormit sistematic; la fel ca în orice religie, şi în societatea modernă, sprijinită pe ştiinţă şi tehnologie, eul, egoul trebuie să fie dizolvat.
marți, 3 aprilie 2012
The White Diamond [2004], de Werner Herzog
The White Diamond, Werner Herzog
Un documentar incredibil, realizat de unul dintre cei mai mari cineaşti dân lume, Werner Herzog (vă recomand cu căldură orice puteţi vedea de el; din proprie experienţă: Encounters at the End of the World (pe care l-am mai recomandat aici), Cave of Forgotten Dreams, Grizzly Man, Wheel of Time - dintre documentare - şi Nosferatu: Phantom Der Nacht, Fitzcarraldo, Aguire: The Wrath Of Gods, The Enigma of Kaspar Hauser, Rescue Dawn, Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans, Stroszek - despre care legenda spune că era în video când Kurt Cobain s-a sinucis - sau nu s-a sinucis).
Cuvintele sunt de prisos, totuşi, ca un bobârnac, am să spun că e un film cu şi despre visători, cu şi despre oameni vii, care par să vadă dincolo de lucruri frumuseţi copleşitoare, reflectate pe feţele lor de parcă ar fi tot timpul high; şi mai e şi o pledoarie pentru imaginea omului de ştiinţă nebun (imagine folosită adesea peiorativ): se pare că pur şi simplu vizionarii, visătorii care împing lucrurile înainte arată pentru noi, muritorii de rând, cam scrântiţi la minte. Şi totuşi...
Un documentar incredibil, realizat de unul dintre cei mai mari cineaşti dân lume, Werner Herzog (vă recomand cu căldură orice puteţi vedea de el; din proprie experienţă: Encounters at the End of the World (pe care l-am mai recomandat aici), Cave of Forgotten Dreams, Grizzly Man, Wheel of Time - dintre documentare - şi Nosferatu: Phantom Der Nacht, Fitzcarraldo, Aguire: The Wrath Of Gods, The Enigma of Kaspar Hauser, Rescue Dawn, Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans, Stroszek - despre care legenda spune că era în video când Kurt Cobain s-a sinucis - sau nu s-a sinucis).
Cuvintele sunt de prisos, totuşi, ca un bobârnac, am să spun că e un film cu şi despre visători, cu şi despre oameni vii, care par să vadă dincolo de lucruri frumuseţi copleşitoare, reflectate pe feţele lor de parcă ar fi tot timpul high; şi mai e şi o pledoarie pentru imaginea omului de ştiinţă nebun (imagine folosită adesea peiorativ): se pare că pur şi simplu vizionarii, visătorii care împing lucrurile înainte arată pentru noi, muritorii de rând, cam scrântiţi la minte. Şi totuşi...
luni, 2 aprilie 2012
Despre HIV şi SIDA
http://www.youtube.com/watch?v=JTxvmKHYajQ&list=PLA547E5C02F265F4B&index=2&feature=plpp_video
http://www.youtube.com/watch?v=RfUYtXxps-Y
Primul este cel despre care vorbeam; al doilea este unul ceva mai (pentru că în discuţie se ridicase şi problema datei la care fusese realizat acel documentar).
http://www.youtube.com/watch?v=RfUYtXxps-Y
Primul este cel despre care vorbeam; al doilea este unul ceva mai (pentru că în discuţie se ridicase şi problema datei la care fusese realizat acel documentar).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)