http://www.youtube.com/watch?v=-d4ugppcRUE
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi-a cam tras scaunul de sub cur nenea ăsta. Probabil că are legătură şi cu toate frământările şi căutările mele din ultima vreme - la urma urmei mi-e foarte prezent în minte principiul - formulat de nu ştiu cine - conform căruia citim să ne confirmăm propriile teorii.
Gândurile mele legate de necesitatea unei schimbări radicale de atitudine şi concepţie cu privire la existenţă nu sunt o noutate; ceea ce-mi confirmă acest om este că drumul raţiunii nu este suficient, că e foarte important echilibrul dintre cele două emisfere cerebrale şi că introspecţia este esenţială dacă vrei să pricepi ceva din ce se întâmplă în jurul tău. Iar faptul că aruncă totul în aer, că dinamitează paradigmele pe care este instaurată întreaga noastră percepţie despre lume, îl face un dadaist, iar aici ne întâlnim.
Poate cel mai impresionant lucru pe care îl face este să confirme diferite postulate ale misticii pe o cale raţională. S-ar putea argumenta că e un proces inutil, dar eu cred că, dat fiind tipul de lume pe care ni l-am construit, modul în care ne raportăm în prezent la ceea ce numim realitate face acest demers absolut necesar, pentru că religia noastră este ştiinţa, spiritualitatea noastră este raţiunea, metafizica noastră este logica.
interesant...de ce spui ca ti-a tras scaunul de sub cur? mie mi se pare ca ar trebui sa aiba efectul opus
RăspundețiȘtergereTocmai am postat o povestioară orientală în care Kama râde de oameni. Iar râsul său e reconfortant.
RăspundețiȘtergereMi-a tras scaunul de sub cur... mi'a aruncat în aer tot stabilimentul pe care era construită viziunea mea despre lume. Eu sunt un individ destul de simplu, cu o inteligenţă medie, care are nevoie de lucruri, de poziţionări stabile, pentru care metafizica lucrurilor, oricât de seducătoare şi fascinantă este ea, rămâne meta-fizică, adică "după fizică", adică ceva îndepărtat, la care tot ce pot face eu e să mă chinui să ajung, să mă apropii de ea cât mai mult posibil. Şi acum tipul ăsta vine şi-mi spune că pot "pune mâna" pe ea - în măsura în care cu adevărat punem mâna pe ceva, că e aici, "printre noi" (cât de stupid sună), că nu e altceva decât materia, că nu există o lume materială şi una spirituală, ci că materia e un produs secundar al ei (cumva). Că metafizica sunt eu, că zeul sunt eu, că lumina...
am auzit discursuri mai coerente decât al lui, nu zic că greșește, dar grijă cu încrederea. La tipul ăsta îi lac presupunerile mai mult decât îi plac unei prostituate est-europene turiștii..
RăspundețiȘtergere