"La începutul timpurilor, spune o tradiţie mitologică indiană, zeul iubirii fizice şi al dorinţei atotputernice, Kama, s-a pus pe treabă. După ce a creat lumea şi i-a dat formă, zeul nu înceta să-şi îmbunătăţească opera.
O delegaţie formată dintr-o mulţime de înţelepţi a venit să-i aducă ofrande şi să-i înalţe imnuri de slavă. Kama însă, în toiul ceremoniei, a izbucnit în râs.
Foarte surprinşi, şi probabil frustraţi în sinea lor, înţelepţii l-au întrebat care erau motivele acelui râs misterios.
- Dacă un om încearcă să mă încânte cu ritualuri sacre, a răspuns Kama, nu pot decât să râd de el.
- Dar despre ceilalţi oameni ce ne spui?
- Dacă un om inteligent şi informat îmi spune că vrea să înţeleagă lumea cu ajutorul ştiinţei şi cunoaşterii, nu pot decât să râd, şi de acela.
- Dar despre iubire?
- Ei bine, a glăsuit cu voioşie Kama, dacă un om, fie el înţelept ori smintit, cinstit ori ticălos, îmi spune că îşi caută fericirea în iubire, şi acela mă face să râd, la fel ca toţi ceilalţi.
- Dar de ce? au întrebat înţelepţii, uluiţi. De ce ne răspunzi în felul acesta?
Kama a izbucnit într-un hohot de râs zgomotos." (din volumul "Povestiri filosofice din întreaga lume sau Cercul mincinoşilor 2", de Jean-Claude Carriere)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu