Unii le ştiu pe toate

"Mi se spune capucin. Pentru asta, cui trebuie, am să-i rup urechile, dar deocamdată n-am linişte din pricina gloriei lui Jean-Jaques Rousseau. De ce el ştia totul? Şi cum să înfeşi copiii, şi cum să măriţi fetele! Şi eu aş vrea să ştiu totul. De fapt, ştiu totul, numai că nu-s sigur de cunoştinţele mele. Despre copii ştiu precis că nu trebuie înfăşaţi, ci nimiciţi. Pentru asta aş săpa o groapă centrală şi aş arunca în ea copiii. Şi ca să nu iasă din groapă duhoarea putrefacţiei, aş turna în fiecare săptămână var nestins. În aceeaşi groapă le-aş face vânt şi câinilor ciobăneşti de rasă germană. Acum, despre felul cum trebuie măritate fetele. Asta-i, după părerea mea, ceva şi mai simplu. Aş înfiinţa o sală publică, unde o dată pe lună, să zicem, s-ar aduna tineretul. Toţi, de la 17 la 35 de ani, se vor dezbrăca în pielea goală şi vor umbla prin sală. Dacă unuia îi place o fată, perechea se duce într-un ungher şi se studiază în amănunţime. Am uitat să spun că toţi trebuie să aibă la gât o fişă cu numele, prenumele şi adresa. Pe urmă, celui care ţi-a căzut cu tronc poţi să-i scrii o scrisoare şi să înfiripi o prietenie strânsă. Dacă în treburile astea se amestecă vreun moş sau vreo babă, propun să fie ciopârţiţi cu toporul şi târâţi la un loc cu copiii, în groapa centrală.
Aş mai scrie despre cunoştinţele pe care le am, dar, din păcate, trebuie să mă duc la magazin după mahorcă. Mergând pe stradă, am întotdeauna la mine un ciomag gros şi noduros.
Îl iau cu mine ca să-i snopesc pe copiii care mi se încurcă printre picioare. Cred că de asta m-au poreclit capucin. Dar aveţi răbdare, o să vă rup urechile!" (Daniil Harms)

capucin, -ă (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator.