joi, 26 iulie 2012

Divagații Ludice




Jocul este izolarea unui sistem și explorarea acestuia înspre înțelegerea sa cât mai detaliată. Jocul stă la baza înțelegerii lumii, așteptarea neașteptatului. Jocul este sistemul de simulare al minții.

Totul este joc.
Toată lumea se joacă, constant și uniform.
Jocul este unul singur, și include toate celelalte jocuri. Pe sistem venn-euler.

Creierul funcționează pe presupuneri nefondate (prostfondate).
Constructivism în gândire: orice presupunere are valoare de adevăr absolut într-un oarecare sistem de referinț
ă (Orice presupunere are un sistem al ei în care este adevărată). Din aceleași motive, orice presupunere este falsă la nivel absolut.

Jocul este cunoașterea, iar cu cât microjocurile se întrepătrund mai mult, cu atât ne apropiem mai mult de adevărul absolut- de a fi conștienți. Se creează un mediu în care presupunerile mai puțin adevărate dispar în favoarea celor mai adevărate, iar gradul de adevărăciune este direct proporțional cu dimensiunea sistemului în care presupunerea este adevărată.

luni, 9 iulie 2012

Interviu cu Nichita Stanescu

Fragmentele despre compentitia dintre poeti, despre glorie, despre critici sunt fabuloase. Intervievatorul face pe desteptul, dar poate fi ignorat ;)

Interviu Nichita Stanescu, Partea I
Interviu Nichita Stanescu, Partea II
Interviu Nichita Stanescu, Partea III
Interviu Nichita Stanescu, Partea IV

duminică, 24 iunie 2012

miercuri, 20 iunie 2012

Asupra întrebării...

Ce se întâmplă atunci când o forţă de neoprit întâlneşte un zid de nemişcat?

Întrebarea asta a născut în mine curiozitatea de a afla răspunsul celui care a formulat-o, iar această curiozitate  a generat un soi de revelaţie în capul meu, pentru că deşi el spunea că nu ştie, eu eram convins că are un răspuns. De la această convingere am înţeles că răspunsul vine înaintea întrebării, ba mai mult, răspunsul generează întrebarea atunci când el devine insuficient, incomplet, posibil nevalid. Deci întrebarea pe care o formulezi cu propriul tău cap are deja un răspuns de care tu nu eşti pe deplin satisfăcut. În consecinţă pare că singurele întrebări care te pot arunca în necunoscut, întrebări la care tu să nu ai un răspuns dinainte ca ele să fie formulate, pot veni numai din exteriorul tău. De aici şi nevoia esenţială de dialog în vederea explorării.
Sigurul mod în care poţi face individual o cercetare eficientă, în care să cauţi, iar nu să cauţi să-ţi validezi răspunsurile pe care le ai deja, este să priveşti lumea cu ochi virginali, ca pentru întâia oară, fără niciun gând dinainte formulat despre ea, şi să o laşi pe ea să ţi se reveleze, să ţi se descopere, să ţi se facă cunoscută.

vineri, 8 iunie 2012

Şi acum ceva românesc

Un fel de esenţă a spiritului românesc, bidineaua.

joi, 7 iunie 2012

vineri, 25 mai 2012

huxley about fromm

"How have individuals been affected by the technological advances of recent years? Here is the answer to this question given by philosopher-psychiatrist, Dr Erich Fromm: 'Our contemporary Western society, in spite of its material, intellectual and political progress, is increasingly less conducive to mental health, and tends to undermine the inner security, happiness, reason and the capacity for love in the individual; it tends to turn him into an automaton who pays for his human failure with increasing mental sickness, and with despair hidden under a frantic drive for work and so-called pleasure.' Our 'increasing mental sickness' may find expression in neurotic symptoms. These symptoms are conspicuous and extremely distressing. But 'let us beware', says Dr Fromm, 'of defining mental hygiene as the prevention of symptoms. Symptoms as such are not our enemy, but our friend; where there are symptoms there is conflict, and conflict always indicates that the forces of life which strive for integration and happiness are still fighting.' The really hopeless victims of mental ilness are to be found among those people that appear to be most normal.'Many of them are normal because they are so well adjusted to our mode of existence, because their human voice has been silenced so early in their lives, that they do not even struggle or suffer to develop symptoms as the neurotic does.' They are normal not in what may be called the absolute sense of the word; they are normal only in relation to a profoundly abnormal society. Their perfect adjustment to that abnormal society is a measure of their mental sickness. These millions of abnormally normal people, living without fuss in a society to which, if they were fully human beings, they ought not to be adjusted, still cherish 'the illusion of individuality', but in fact they have been to a great extent de-individualized. Their conformity is developing into something like uniformity. But 'uniformity and freedom are incompatible. Uniformity and mental health are incompatible too... Man is not made to be an automaton, and if he becomes one, the basis for mental health is destroyed.' " Brave New World Revisited by Aldous Huxley