http://www.youtube.com/watch?v=2KnPBg-tanE
De asemenea e esenţial de văzut un documentar, "Encounters at the End of the World", de Werner Herzog. Cutiuţele cad, de orice fel ar fi ele. În cercul ereticilor din "Cartea Iad" se află atât cărţile cu un conţinut eretic (orice o fi însemnând asta), cât şi cele cu conţinut dogmatic. Între ele există semnul egal din acelaşi motiv din care proprietatea înseamnă furt; pentru că orice poziţionare vehementă, cu pretenţia de adevăr absolut, e falsă tocmai datorită termenului "absolut" din ecuaţie.
"De ce găsim obiectul căutat în ultimul loc în care căutăm? Pentru că apoi încetăm căutarea. Indiferent de natura sa, de gradul de concreteţe sau abstract al obiectului, în momentul în care începem să îl căutăm îl avem deja definit în minte într-o formă mai mult sau mai puţin precisă; dar, esenţial, îl avem definit deja în minte, pentru că altfel nu am porni în cătarea sa. Căutările sunt concrete, de cele mai multe ori. Problema implicită este că nu găsim adevărul, ci propriul nostru confort. (Cineva spunea că citim ca să ne confirmăm propriile viziuni despre lume.) Adevărata cercetare începe în acel punct, acel palier de confort pe care trebuie să-l părăseşti ca să poţi spune că faci o cercetare autentică." (mai degrabă o parafrazare, decât o citare a lui Cristi Puiu)
Exerciţiile de imaginaţie ar trebui făcute fără aroganţă. Zic eu...
foarte bun film..mi se pare foarte interesant ca se contureaza cumva, in timpul nostru un profil al calatorului..de profesie; si e ciudat ca majoritatea dintre ei sunt din vest. persoane care renunta la a construi, a cuceri, la griji si principii 'occidentale'. cred ca e un rezultat pozitiv al atator secole de preocupari pragmatice, care au adus printre altele si educatie, deschidere, cultura...sau poate este doar o refulare masiva.
RăspundețiȘtergereÎn romanul lui Aldous Huxley, "Minunata lume nouă" (care trebuie citit, că e absolut fabulos), cei din casta superioară, alfa, pentru că aveau o mare libertate de gândire şi o profundă capacitate raţională, puteau să ajungă la idei anarhice, revoluţionare, anti-sistem; dar pentru că toate lucrurile erau foarte atent controlate, autorităţile se sesizau prompt, iar persoana în cauză putea să aleagă, ca în orice societate "democratică", dintre două variante: fie să rămână în societate, dar să-şi reevalueze poziţia şi să revină la o atitudine acceptată, fie să părăsească societatea, să se auto-exileze pe o insulă pe care se află şi alţi inadaptaţi, alte persoane cu idei respinse şi dăunătoare ordinii din lume.
RăspundețiȘtergereEi, mie mi se pare că oamenii de acolo sunt exact astfel de oameni, iar Antarctica functionează ca un astfel de tărâm al auto-exilaţilor, al celor ce s-au săturat, într-un fel, al celor ce au spirit dadaist (:D)...